Mathusalem

Și mie-mi este dor… dar nu știi cum,
Mi-e dor de pașii tăi din vis în zori târzii,
De buze ce încă le mai simt și-acum,
Ce-mi transformau noaptea în zi.

(18 Iulie 2025)

Mi-e dor de tine și atunci când plouă,
Când stropii alunecă dansând pe geam,
Și fiecare clipă care trece pare goală,
De parcă timpul se prelinge-n van.

Dar știu că ești acolo, și știu că simți,
Și-n gând mă porți ca pe o rugăciune,
Îți simt și eu atingerea de dincolo de munți,
Când ne întâlnim în doruri și-n visele nebune.

Mi-e dor de noi, în ceasuri liniștite,
De zâmbetul din zori, sublim, încântător,
De pașii noștri printre vise risipite,
De mângâieri ce încă le mai simt cu dor.

Și mie-mi este dor… dar nu știi cât,
De glasul tău ce-n suflet stă ascuns,
De ochii tăi ce liniște-mi aduc,
De tot ce-a fost și n-a fost de-ajuns.

Mi-e dor de tine fără vreo salvare,
Că dorul ăsta nu se vindecă nicicând,
E ca un foc ce-l văd în depărtare,
Dar care-l simt cum arde și-n gând.

Yes please!

Așa că stau și tot mai sper,  
Într-un decor de catifea,  
Să aud o voce din eter:
„Nu-s botoșeii... sunt eu, în mintea ta.”

(2 Martie 2025)

Botoșeii mei sunt martori vii,  
La nopți în care te aștept,  
Și, vai, ce greu e-a mă lipsi,  
De tine, când te simt și-n piept.

Poate că este de la dinți,  
Sau poate inima mă strânge,  
Dar parcă-n pașii mei cuminți,  
E dorul, care încă mă ajunge.

“Botoșeii”
========

Uneori mă dor iar botoșeii,
Când stau prea mult pe canapea,
Și nu pot să cedez ideii,
Că poate este dragostea.

Problema principală este că nimeni nu intelege nimic! Da nimic!

De-ai ști de când te caut printre vise,  
În nopțile, când somnul nu mai vine,  
Și poate undeva și soarta va înțelege,  
Cum e să-mi port singurătatea fără tine.  

(2 Februarie 2025 - “Sunt singur”)

Și totuși, undeva, în depărtare,
Un licăr mic se zbate, reaprins,
Poate că-n singurătatea asta mare,
Voi regăsi cumva lumina ce s-a stins.

Undeva, în adâncul sufletului, plâng,
Și-ncet se aprinde o flacără uitată,
Iar umbrele trecutului dispar pe rând,
Se risipesc, devin o ceață îndepărtată.

Mai cred și încă sper, într-un târziu,
Că voi găsi răspunsuri în tăcere,
Când visele se vor sfârși-n pustiu,
Iar zorii îmi vor aduce o mângâiere.

Ecoul pașilor se pierde-n depărtare,
Iar cerul tace, fără să-mi răspundă,
Doar amintirile le simt ca o chemare,
Ce strălucesc în noaptea mea profundă.

“Sunt singur”
=================

Sunt singur și nimănui nu-i pasă,
Pierdut în umbrele unui gând tăcut,
Am devenit încet o frunză arsă,
De vântul rece al unui timp trecut.

#mushroom #photography

This guy is part of the hybrid war that Russia is waging against Western countries.

Ne ducem dorul printre nori și stele,
Sperând că timpul poate fi-mblânzit,
Dar poate tocmai drumul nostru printre ele
E cheia unui suflet fericit.

Ce-ar fi să nu mai căutăm ce nu există,
Să prindem clipele-n zborul lor fragil,
Căci fericirea noastră este altruistă,
Se naște-n noi, din suflet de copil.

În haosul care ne îmbracă-n gânduri,
Găsim răspunsuri scrise în tăceri,
Căci viețile, între râsete și certuri,
Sunt doar ecouri ce-n suflete aduc dureri.

Căci timpul, deși se scurge fără milă,
E-un dar ce-l strângem în prezentul pur,
O clipă vie-n noi, și cel puțin fragilă,
Ce schimbă totul într-un viitor obscur.

Ne agățăm de vise ca de o ramă,
E un tablou pierdut, într-un timp ciudat,
Dar vântul șterge culorile din dramă,
Lăsând o umbră-n suflete ce s-au uscat.

“Cheia unui suflet fericit”
=================

Mai alergăm prin clipe care se destramă,
Sperând să mai găsim un sens uitat,
Dar viața e un val ce nu ne cheamă,
Care-n tăcere trece, imediat.

Cred ca am intrat in clubul celor care vad lucruri “neobișnuite” pe cer. Cu siguranță ceea ce am filmat nu este avion… dar mai departe intram in lumea speculațiilor.

Romania, January 11, 2025. #UAP #Ufo #UFOTwitter #ufobluesky

“Ploua cu fulgi” … in zile de Noiembrie

======

Plouă cu fulgi pe drumul plin de frunze,
Tăcerea nopții cade peste amândoi,
Iar câțiva stropi ce ți-au ajuns pe buze
Îți amintesc de visele din noi.

"Hotel California" … one of the best song ever!!

… “Ai auzit un glas?” … prin zorii zilelor de toamna reci … uitand ca zilele sunt tot mai scurte.

====

Mă-ntreb dacă ai auzit vreun glas,
Din șoaptele ce-n suflet ți le-am pus,
Sau dacă toate-au fost doar un popas,
Pe-un drum ce soarta l-a impus.